Vor veni ploi blande pe aripi de vant
Rascolind vagi arome si miros de pamant
Fulgerand temerare pe-nsoritul cer
Vor zbura randunele, zomotosii naieri
Iar vara din mlastini potop va isca
De ganganii ciudate preamarind slava ta
Albe coroane scutura-vor salbaticii pruni
In toamne tarzii si senine rod bogat sa aduni
Pe neumblate carari de padure se vor ivi
Pauni cu coada-nfoiata in culori vesnic vii
Si nimeni vreodata, nimeni nu va
Recunoaste spectrul ce-a bantuit candva
Ce-a adus o secunda un ultim razboi
Cand natura-si retrase mana intinsa spre noi
Arbori si pasari raman sa traiasca in veac
OMUL coboara din turnuri al existentei steag
Iar primavera cu ploile-I blande, cu suflu-I gigant
Nu va sti c-aici au fost oameni candva….nu atomi de Neant..
( poezie inclusa in capitolul cu acelasi titlu din romanul Cronici Martiene – un soi de oda a efemeritatii Omului)
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: