Deasupra mea vin oameni
Cu chipuri monstruoase,
Ma-mbraca, ma dezbraca
Si ma hranesc cum vor,
Nu vad nimic prin pacla
Ce s-a lasat pe case,
Nici forta n-am sa-i sfaram,
Mi-e interzis sa zbor.
Nu e decat o ceata
De alb pe ziduri joase,
Nici degetul in gura
Nu-mi mai permit sa-l duc,
De groaza si slabire
Tot sufletu mi-as coase,
De-o piatra grea din munte,
Sau de un cuib de cuc.
Deodata, in tacerea
De dimineata deasa,
O creatura-nceata
Ma ia din locul meu,
Alunecand in neguri,
Cu mine-n jos se lasa;
Icoana se destrama
Sub un atac ateu.
Raman legat pe campuri,
Se-aude-n zare tipat,
O mana-n sus ma duce
Spre cuplul parintesc
Si, prin lumina lumii,
Cu greierat de scripet,
Adorm udat de lacrimi,
Visand ca-ncep sa cresc.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: