Search
Alege ambient:
Mantra:
Genetic waves:
Ethereal Earth:
Take My Heart:
Weightless Sun:
0 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 5 (0 nota, medie: 0.00 din 5)
Trebuie sa fii logat pentru a plasa rating.
Salvează poezie(0)

Viciul toamnei – Adrian Păunescu

Soare în declin, la sfârșit de zi
Și mai e puțin și vom amurgi.
N-are niciun rost plânsul de copil,
Ce a fost, a fost, ce va fi, va fi.

Nicăieri n-ajungi, dacă pleci de-aici,
Umbrele ni-s lungi, noi rămânem mici.
Viața mea și-a ta, parcă, au trecut,
Umbre vor schița ultimul salut.

Unde, cum, de ce? Ultimul concert.
Ceasul cât mai e? Noapte făr-un sfert.
Umbre lungi decurg în lumina gri,
Bun venit, amurg! Noapte bună, zi!

S-a făcut amurg, stele-n ceruri dor,
Râurile curg, iarăși, spre izvor,
Zaiafet nocturn, viciu pământesc,
Orele în turn ni se desfrunzesc.

Mici îndeajuns, cât ne-am tot temut,
Umbre am ajuns, fără conținut.
Umbre fără glas se întorc în turn,
Pe-un cadran de ceas, exclusiv nocturn.

Remușcări târzii, supranatural
Și mai este zi cât un felinar.

 

Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.

Comentarii: