Search
Alege ambient:
Mantra:
Genetic waves:
Ethereal Earth:
Take My Heart:
Weightless Sun:
0 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 5 (0 nota, medie: 0.00 din 5)
Trebuie sa fii logat pentru a plasa rating.
Salvează poezie(0)

Veghe – Adrian Păunescu

Dar, vai, această iarnă aspră se pregătește să înceapă,
Pe-ndrăgostiți patrule stranii îi vor zdrobi din doi în doi,
Urmează ultima repriză, urmează ultima etapă
Și vin zăpezi continentale să se așeze între noi.

Iar tu te vei afla departe, cînd eu mă voi afla departe,
Senzația de scufundare, pe care-o am, o ai și tu,
Ne vom trimite cărți poștale, cu vești de dincolo de moarte,
A fost aceasta viața noastră ce ne trezi și-apoi trecu?

Și nu-i așa că n-a fost, totuși, cea mai urîtă totdeauna?
Și nu-i așa că nici iubirea n-a fost primejdie mereu?
Și nu-i așa că eram unul și nu-i așa că erai una?
Și nu-i așa că ți-era bine, cînd te strîngeai la pieptul meu?

Urmează marea condamnare la o duminică totală
Și fiecare va rămîne stăpîn pe propriul său ghețar,
Dar, vai, cît am iubit durerea, pe care-o vom numi greșeală,
Și căreia, altcînd în viață, noi ne-am supus atît de rar.

Să știi că mă gîndesc la tine și noaptea-mi pune zinc pe pleoape,
Pămîntu-mi urlă în călcîie și ceru-n ochii larg deschiși,
Și nimeni nu mi-a fost atîta, și de departe, și de-aproape,
Și n-am numit astfel pe nimeni: cel mai noptatec luminiș.

Eu știu că lumea este plină de-atîtea aventuri galante,
Dar dacă strada mea ce duce din infinit către sfîrșit
Tu mi-o zideai cu somnifere, pavînd-o cu tranchilizante,
Ca somnambulii pe frînghie la patul tău aș fi venit.

Și te iubeam cu nebunia că ești iubita de pe urmă
Că va urma o sihăstrie, că va urma ceva fatal,
Că va urma intrarea-n cruce, că va urma intrarea-n turmă,
Că ochii mei o să arate ca două geamuri de spital.

Și te iubesc la fel de tandru, la fel de trist și de sălbatic,
Precum ar face-o zimbrul care se știe ultimul din neam,
Când vii la mine bloc de gheață, și pleci statuie de jăratec,
Și te iubesc, precum, în Shakespeare, pe Desdemona o iubeam.

Dar lasă fleacurile astea, tu ai întreaga viață-n față,
Eu, copleșit de bucuria că mi-ai fost dragă, ți-am fost drag,
Cînd logica mă părăsește, numai instinctul mă învață,
În vechea mea bibliotecă, scoțîndu-mi spada, să mă trag.

Și te iubesc fără de moarte, dintr-o lucrare literară,
Și, cînd va vrea să vină vîrsta, să te învingă mai târziu,
Să ies din carte, regăsindu-mi iubirea mea de prima oară,
Această tînără femeie nu vă îngădui să mai moară.

O iau din lumea trecătoare, la mine-n carte, și-o rescriu.

(Manifest pentru mileniul trei, 1986)

 

Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.

Comentarii: