Credeam ca, din iubirea pentru tine,
Am scris, plangand, acele carti de foc,
In care te-am pierdut ca pe-un noroc
Si niciodata n-o sa-mi fie bine.
Si-asa cum nu pot spune ca ma joc
Si ca mi-ar fi, de tot ce-a fost, rusine,
Constat ca mana stie sa se-nchine,
Si azi, cand tu nu mai existi deloc.
Si trebuie sa-ti spun ca, peste toate,
Motivul n-ai fost tu, precum parea,
Ci varsta mea si disperarea mea,
Prea ocolite de sinceritate.
Mereu mai trista inima mea bate,
De grija mea, si nu de grija ta.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: