Chitara mea răsună-n noapte,
prin liniștea dulce-amară,
Să nu mă strigi sunt prea departe,
privește-mi lacrima de ceară!
Azi, am atins lumina lumii,
ninsoarea cade printre noi,
Se-mpodobesc în zori salcâmii,
dar albul se preschimbă-n ploi…
Să ma iubești cum mi-ai promis,
și să te-ntorci la mine iară,
cu amintirile din vis,
Să-mi lași un strop de primăvara!
Se zbat răspunsurile-n cuget,
zăpada-i albă ca în vis
Din corzi nu mai răzbate-un sunet,
iar liniștea cu flori a scris.
Doar glasul ei mă împresoară,
ca un colind rănit de vânt…
Iubita mea se face seară,
nici nu mai știu când o să-ți cânt!
Ne vom găsi pe străzi vreodată,
în universul altui timp,
Tu vei floarea mea curată,
ce cade-n orice-anotimp…
Amurgul își apleacă fruntea,
ai zăbovit prea mult pe drum,
Te rog ascultă-mi rugămintea,
eu am să plec cu-al tău parfum.
Chitara mea răsună-noapte,
cad fulgi de nea pe tot ce-am scris,
Când te ascund în mii de șoapte,
tu ești o floare de cais!
Să ma iubești cum mi-ai promis,
și să te-ntorci la mine iară,
cu amintirile din vis,
Să-mi lași un strop de primăvara!
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: