Un trist poet, o simplă amintire
Ce acum se zbate într-un ultim ceas
Scriind doar versuri în neștire
Cu gândul doar la timpul ce-a rămas
Prea scurt pentru a spune tot
Ce simte, ce dorește, ce visează
Prea strâmt pentru a pune tot
Din iubirea ce o venerează
Un vers, poate ar fi de-ajuns
Să pună universul pe hârtie
Sau poate un cuvânt, și el
Ar spune tot ce doar timpul știe
Dar nici măcar un gând nu-l lasă
Timpul nemilos ca să îl aibă
Căci Moartea a venit cu-o coasa
Să-l sângereze pe foaia lui ce-a albă
Un trist poet, o moarte și o coasă
Se pregătesc de drum grăbiți
Lăsând doar amintirile pe masă
Timpului … și celor adormiți.
👏🏻👏🏻👏🏻👏🏻🥰
Inca o poezie care te lasa fara cuvinte! Felicitari, Cezar!🫶