Noi nu avem preerii care să taie
Un soare uriaș în două, pe-nserate –
Pretutideni văzul acceptă
Orizontul încercuitor,

Și e atras în ochiul de ciclop
Al unei berete. Ținutul nostru, neînconjurat de nimic,

E o mlaștină care se tot coace
Între priveliștele soarelui.