Părul cărunt e binecuvântare
Că am ajuns aceste zile să trăim,
Că pielea-i mai zbârcită, că uneori ne doare…
Asta înseamnă că încă mai simțim !
Să punem preț pe fiecare clipă
Nimic să nu ne pară nici greu ori dureros
Și când avem chiar frântă o aripă
Zâmbim …nu e nimic, e numai doar un os !
Din noi să izvorască bunătate
Iubire să-mpărțim în jur la toți ,
Cât încă inima în piept ne bate
Să mulțumim…că suntem norocoși !
Copii ne mai strâng cu drag în brațe
Și înc-așteaptă sfaturi să le dăm ,
Nepoții ne sunt pietre nestemate
Ce cu mândrie la piepturi le purtăm !
Atunci de ce să zicem e greu…sunt un bătrân?
S-avem figură tristă, nemulțumiți să fim ,
Să nu-i îndurerăm pe-aceia ce rămân…
Și ani și răni viața, oamenii să-i iubim !
Cu mâini împreunate pioși să mulțumim
Lui Dumnezeu iubit, că ne-a îmbătrânit
Și doar prin voia Lui noi astăzi ne trăim
A doua tinerețe…dar nici măcar nu știm !
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: