Îți voi scrie, printre gânduri, ca un fost îndrăgostit,
Ce trecea tăcut pe strada, unde glasul tău șoptit,
M-a îmbrățișat cu umbra sărutată de lumină,
Și-a crezut într-un destin, și-n iubirea fără vină…

Adormeau pleoapele noastre, peste-o lacrimă uscată,
Astăzi, ce simt pentru tine, tu nu ai să știi vreodată…
Nimeni n-o să poată stinge flacăra, ce arde-n stele,
Ea îmi luminează viața, însă dorurile mele

Au îngenuncheat apusuri și sclipiri de-argint, în valuri,
Suntem aripi de zăpadă, care s-au topit la maluri.
Ai venit din alte sfere, peste timpuri sfărâmate
Să-mi deschizi ușile-n suflet, dar te simt așa departe.

Câte secole vor trece să-ți țin liniștea aproape,
Să adorm la tine-n brațe și să te sărut pe pleoape?
Ca o ploaie de iubire, care cade peste-o floare,
Ești o adiere lină, printre raze mici de soare…

Mi-ai schimbat destinu-n grabă să-ți ating pleoapele ude.
Poate-n altă galaxie, tot ce-avem nu vom ascunde…
Rătăcim prin nori de timpuri cu aripi de neuitare,
-Pe cărarea dintre stele, cade ultima ninsoare.

Prin perdele vântul trece, dincolo de zi e noapte,
Cioburi de ecou sărută ramuri de singurătate…
Închid ochii de zăpadă și fugim după răspunsuri,
Două câmpuri înflorite, adormite de apusuri…