Pe strada mea cu gropi sși trotuare,
La fiecare casă poți găsi
O babă, patru câini și trei copii
Și-obligatoriu-o motocositoare.

Potăile, se poate să lipsească,
Precum și câte-o babă, uneori,
Dar naiba să le ia de cositori,
Mereu e una pusă să cosească.

E un întreg concurs de bârâit,
Cred că există tuning de trompete,
Ca sunetul de coasă să desfete,
Să poată enerva desăvârșit.

Pe strada asta nu avem război,
Nici viruși, nici măcar o variolă,
Doar motocoase rupte în rigolă
Și cât mai costă sforile mai noi.

Feciorii-și iau mirese chibzuit,
Să aibă de acasă zestre mare:
Un pod întreg de motocositoare
Și alte ustensile de cosit.

Când termină liceul, pe-ăl bătrân
L-apucă, așa, un fel de trepidații,
Plătind pentru odrasle, meditații,
Visându-le cu doctorat în fân.

Prin testament, bunicii la copii,
Le lasă case, bani, obiecte rare
Și-obligatoriu-o motocositoare,
Să-i bucure că au ce moșteni.

Duminica stau toți și se-odihnesc
Și își privesc duios, ca pe iubite,
Otrăvurile bine lustruite,
Ce stau cuminți în curți și lâncezesc.

Pe strada mea e mare veselie
Și motocoasele sunt stat în stat,
Habar nu am ce draci m-au îndemnat
Să-mi construiesc pe aici o pizzerie.