Tata adevărat n-ai avut,
mama nu-ți era acasă
când ai sărit în tine lumea.
Te-ai născut din greșeală.
Ai talia unei prăpăstii părăsite
și miroși toată a absență.
Singură te-ai născut pe tine.
Te-nvârți în zdrențe de foc,
îți spargi capetele unul după altul,
tu singură-ți sari din gură-n gură
și-ntinerești greșeala veche.
Apleacă-te goală dacă poți
până la ultima mea literă
și pornește pe urma ei.
Pare-mi-se, sărmano,
că ea duce spre o prezență.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: