Răsună-n poarta veche trei lovituri
Ce par
Trei ne-nțelese vorbe desprinse dintr-un vers…
Răsună-n poarta veche trei lovituri
Ce par
Trei ne-nțelese versuri din noul calendar!…
Pe verdea balustradă a naltului balcon
Te pleci spre călătorul necunoscut ce bate,
În timp ce două brațe se-nalță spre balcon
Ca două negre umbre de turnuri crenelate.
Spre verdea balustradă a naltului balcon
Se-nalță două brațe;
Iar umbra lor pe zid
Se leagănă ca două chei negre, descântate,
Cu care Vrăjitorii
Și Parcele
Deschid
Zăvoarele-ncleștate în porțile-ncuiate…
Pe verdea balustradă a naltului balcon
Te pleci spre călătorul necunoscut ce bate
Și-ntrebi:
– Cine-i acolo?
De unde vii?
Ce vrei?…
Dar vocea-ți la vederea demonicelor chei
Se stinge cu sfiala luminii pe-nnoptate…
– Cine-i acolo?
– Nimeni…
– De unde vii?
– Nu știu…
– Ce vrei?
– Nimic…
Și vocea ce-ți răspunde timidă, deși-ți pare
Că-i vocea ta,
Simți totuși că nu are
Nici zborul,
Nici căldura din vocea de om viu.
E vocea ta –
E vocea tăcerii ce cuprinde
Întreaga balustradă a naltului balcon,
Ca și o funerară făclie ce s-aprinde
În mâna unui Rege
Și-n preajma unui tron.
Și-n timp ce-n poarta veche, trei lovituri te cheamă
Ca trei refrenuri triste de cântece uitate –
În timp ce-ai vrea să afli în poartă cine-ți bate –
Adormi, proptindu-ți fruntea pe cheile de-aramă
Păstrate-n negre turnuri de piatră, crenelate…
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: