În rada portului,
La cheiul pe care astăzi cresc castanii,
În rada portului, ce pare o lacrimă-a Mediteranei,
Dorm trei galere ancorate pe zeci de ani,
Dorm trei galere,
Ce poartă-n pupe încrustate
Trei nume spaniole:
Xeres,
Estremadura
Și-Alicante…
Dorm tristele galere…
Anii
Le-au putrezit pe jumătate,
Și lanțul ancorelor grele
Le-a ruginit de mult în apă.
Furtunile fără de număr
Le-aun înecat răzbunătoare
Matrozii, unii după alții,
Iar căpitanii
Dorm fiecare-n câte-o groapă
Săpată-n câte-un fund de mare!…
Și-așa cum dorm, nedespărțite –
Ca trei tovarășe de luptă,
Ca niște suveniruri smulse îndepărtatului trecut –
Par trei sicriuri profanate
Din care morții-au dispărut
CU-ntregile comori de aur
Și pietre scumpe –
Adunate
De cei ce le mânau pe-Atlantic,
Din țărm în țărm,
Din val în val,
De cei ce le-ancorau cu grijă pe coasta-Antilelor bogate
Și-n urmă le-ndreptau cu grabă –
Ca niște păsări albe-n zbor –
Din insula San Salvador –
Spre Spania –
Spre taciturnul și lacomul Escurial!
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: