Search
Alege ambient:
Mantra:
Genetic waves:
Ethereal Earth:
Take My Heart:
Weightless Sun:
0 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 5 (0 nota, medie: 0.00 din 5)
Trebuie sa fii logat pentru a plasa rating.
Salvează poezie(0)

Răspunsuri pierdute – Daniel Luca

Unde ai lăsat cămașa în care
înveleam uitarea,
dar glasul acela de pasăre albă,
care trezea corăbiile
din marea gândului meu?

Poate mai ai surâsul acela
săpat pe ruinele sufletului,
ce ocrotea floarea de asfalt,
care creștea la bariera
dintre lumile noastre.

Spune-mi, ochii tai, din care
plecau tăcerile reci şi lungi,
ca două petroliere furate
de furtuni, ne mai așteaptă
în largul frământărilor?

Recunosc că şi azi am rămas,
lângă izvorul frumuseții tale,
care aruncă valuri de frunze
pe drumul fără întoarcere,
un drum de fericire şi teamă.

Oare mai ai cămașa în care
înveleam nopțile crestate
de neliniștea sărutului uitat,
dar penarul cu vise și creioane colorate care înmugureau iubirea?

Nimeni nu mai răspunde tăcerii,
un vânt îngândurat adună
lăstarii ecoului pierdut de noi.
Pe trotuarul vieții, doi copii
joacă șotron cu infinitul.

Petale albe cad peste linii si iluzii,
departe, un tren pleacă din
viața unei lacrimi reci si surde.
Pe fruntea mea ninsoarea
primăverii aduna fluturi albi.
Cât te iubesc singurătate înflorită!

Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.

Comentarii: