Porumbelul străveziu, în cap.
În porumbel, un sipet de argilă,
în sipet o mare moartă,
în mare înțeleapta lună.
Am spintecat porumbelul,
am sfărâmat sipetul de argilă,
am vărsat marea moartă.
Am călcat în mare,
am atins străfundul
adânc, sub adâncimi,
am zărit porumbelul cel străveziu
și-n el, luna nouă.
Am ieșit la suprafață.
Sus, deasupra suprafeții
am zărit porumbelul din nou,
și-n el luna plină.
Am început să bem marea moartă.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: