(Traducere de Csata Ernő)
Oh, sfântă liră, ești umilită,
Cum îți strivesc demnitatea
Proștii, tocmai atunci, când
Se străduiesc să te ridice.
Vestesc popii tăi neunși,
Vestesc zgomotos, că ești o sală,
Loc domnesc, fastuos, strălucitor,
Unde doar cu pantofi de gală
Se poate intra respectuos.
Tăceți, voi falșilor profeți,
Tăceți, totul e minciună.
Poezia nu e sală de club,
Unde domnii merg a trăncăni,
Pătura mârșavă a grupului;
Lira e alta! e o clădire,
Care este deschisă oricui,
Care ar dori să se închină,
În fond: catedrală unde se intră
Și cu opinci, chiar și desculț.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: