Au fost etape ale vieții,
Am avut inteligența,
Este opusul frumuseții,
Căci sfidam divinitatea.
Însă am observat treptat,
Că erau momente-n viață,
Eram prea exagerat,
Mințeam pe orișicine-n față.
Dar după multe înfrângeri,
Traumele te smeresc,
Însă toți oamenii au îngeri,
Le șoptesc că îi iubesc.
Eu am înțeles mai multe,
E nevoie de jertfire,
Pacea ne înțelepțește,
Și îți găsești propria fire.
Nu am nevoie de statuie,
Pe un mormânt secătuit,
Contemplând la interpretare,
Ego-ul este sfârșit.
Am nevoie de iubire,
Să înțeleg trauma,
Și pe cel ce mă rănește,
De a nu repeta greșeala.
În spate la orice rană,
Omul poartă un bagaj,
Vindecarea e reală,
Iubirea este bandaj.
Bunătate, evlavie, har,
Caută în orice zâmbet,
Hristos e cel mai bun dar,
Și-nțelepciunea din suflet.
Bucură-te când e bine,
Și plânge cu cei ce plâng,
Așa împlinim iubirea,
Omul e fragil, plăpând.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: