Undeva departe plânge înserarea,
ca o melodie presărată-n vânt,
Sunt aici, iubito, ne ascultă marea,
voi fi pentru tine cel dintâi iubit…
Te sărută ploaia, stropi de gând visează,
cerul mă strecoară între nori de pluș
Ninge fără frica, inima vibrează,
pun lângă vioară ultimul arcuș
Peste neuitare un sărut rămâne,
Ca o rugăciune printre flori de ger,
te iubesc, iubito, să rămâi cu mine,
de o viață umblu ca un vânt stingher!
Mă aștepți în gară sunt un tren de noapte,
o lumină-albastră, pe o stea pierdută,
Nu te cert vreodată, că ești prea departe,
îți privesc în suflet, lumea nevăzută.
Rujul de pe buze are gust de rouă,
ești un fulg ce cade, peste neuitare…
Ora care trece o împart în două,
să îți simt obrazul, dulce ca o floare…
E prea scurtă noaptea se aude pasul,
când mai treci iubire peste tot ce-a fost?
Doar vioara cântă, tu nu-i auzi glasul
eu te strig prin umbre, poate n-are rost…
Ninge în povestea unei lumi nebune,
ce-a uitat iubirea, pe un țărm de mare,
Dacă dorul doare, ține-mă în tine,
când pleoapa-ți sărută raza mea de soare.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: