Ce dor mi-a fost de ea, până la tine,
Un dor ca o durere fără leac,
Pe care n-am putut să mă prefac,
Nicicând, c-ar însemna vreun fel de bine.
O rană, lăcrimând adânc în piept,
Întunecată, ca o înnoptare
Tăiată c-un cuțit de disperare,
Pe care n-am putut să o accept.
Mi-a fost ca un sevraj, după un viciu,
O lipsă, ce m-a mistuit pe rug,
O sete ce nu m-a lăsat să fug
De acest, fără de noimă, sacrificiu.
Credeam că nu-mi va trece niciodată,
Credeam că asta e ce-am meritat,
Si, dintr-o dată, uite, s-a-ntâmplat!
S-o uit pe cea ce n-o credeam uitată.
Să nu-mi mai pese de ce vreme vine,
De ce a fost în viața mea, cândva,
Să nu-mi mai fie dor, deloc, de ea,
Dar să îmi fie așa de dor de tine.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: