Fluturi de apă cad, pe pământ,
cărarea uitării rămâne,
Sub ramuri de tei și cuvânt,
am pus două lacrimi străine.
Privirile toate mă cheamă,
s-ating orizonturi pierdute,
Pe drumuri, cu frunze de toamnă,
trec visele mele vândute.
În lume, se naște tăcerea,
și-n floarea, cu glas de argint,
Un vânt mi-a pierdut amintirea,
pe-o stea, ce-a căzut, pe pământ.
Trec cârduri de umbre, prin noapte,
mai am numai trei anotimpuri,
Cu visul voi merge, departe,
te rog să-mi lași câteva rânduri!
Mi-ai pus primăvara, în suflet,
dar, plouă pe-altare de rouă,
Dorințele mele, din cuget,
împart Universul, în două.
Fluturi de apă, zboară, prin timp,
doar lacrima lor mă atinge…
Sunt iarba ce crește, pe câmp,
și ploaia ce-n inimă, plânge.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: