(Traducere de Csata Ernő)

Ne-am cinstit cu tata;
A băut bătrânul,
De plăcerea mea –
Slăvit a fost Domnul!

Demult n-am fost acasă,
Nu m-a văzut demult,
Ce mult a îmbătrânit –
Ah, timpul a trecut.

Am vorbit una, alta,
Cum veni în minte;
De actorie chiar,
Printre câte alte.

Pentru el actoria
Încă e țeapă;
Prejudecata lui
A rămas tot aspră.

„Ce mizerabilă e
Viața de comic!”
Astfel de elogiu
Mi-a mai promis.

„Te-ai flămânzit mult,
Se vede pe tine.
Doresc să te văd făcând
O rostogolire.”

Considerațiile
I-ascultam zâmbind;
Dar nu s-a lăsat convins,
Așa căpos fiind!

I-am recitat încă
Un poem despre vin;
Și m-am bucurat tare,
Răzbind a veseli.

Dar el nu este mândru,
De fiul de poet;
Așa-zise treburi
La el sunt minore.

Nu e mare mirare!
Doar carne știe;
Nicicând nu s-a chelit
Pentru cunoștințe.

Pe urmă și paharul
De vin când s-a golit,
Am început să scriu,
Dânsul a adormit.

Apoi, veni mama
De a mă întreba;
I-am răspuns – așa că
Scrisul se înceta.

Mă întreba întruna,
Fără încetare;
M-atingea orice
Caldă întrebare.

Toate o oglindă,
Ce îmi arată:
Că pe pământ am cea
Mai dragă mamă!