Traducere de Octavian Cocoş
O, căpitane! Periplul nostru e gata;
Corabia-i acum o epavă, însă noi ne-am luat plata;
Se vede şi portul, clopotul bate şi oamenii vin
Să vadă un vas încă mândru, de-ncredere plin.
Dar, vai! O, tu inimă, suferi solemn!
Picură sângele roşu pe puntea de lemn,
Şi-al meu căpitan zace acolo căzut,
Pierit e cu totul, şi rece, şi mut.
O, căpitane! Ridică-te şi clopotul ascultă;
Pentru tine se-nalţă azi steagul, iar goarna exultă;
Sunt cununi şi buchete de flori cu panglici legate,
Se-aud şi urale din sute de piepturi strigate.
O, căpitane! Dragul meu tată!
Ce mâna sub cap ai acum aşezată;
E numai un vis că pe punte-ai căzut
Şi pierit eşti cu totul, şi rece, şi mut.
Dar căpitanu-i tăcut, căci buzele-i sunt încleştate,
O, tată, nu îmi simţi mâna, iar inima nu-ţi mai bate;
Am tras cu bine la ţărm şi ancora pe fund e lăsată,
Iar misiunea pe care-am avut-o de-acum e încheiată.
Exultă tot ţărmul, iar clopotul tare răsună,
Dar paşii mei pe puntea cea tristă se-adună
Căci căpitanul meu zace acolo căzut,
Pierit e cu totul, şi rece, şi mut.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: