Nu știu dacă știi
cât am așteptat
Trenul vieții mele,
ce-i mereu plecat.
Iar în gara asta
unde stau destine
Nu există tren
spre ziua de mâine.
Nu știu dacă știi,
nu mai sunt bilete
În bagaj mai am
câteva sonete.
Cărțile nescrise
le păstrez în mine
Iar în gara vieții
Trenul nu mai vine.
Nu știu dacă știi
cât timp e pierdut
Pot găsi ocazii
dar spre început.
La primul cuvânt
spus parcă într-o seară
Parcă pe-un peron
cu linii din ceară.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: