Nu știi tu cât curcubeu
Am adus din ploi celeste
Cât din noi e Dumnezeu
Să înviem într-o poveste.
Cât nimic umple abisul
Între a fi și a nu fi
Mai păstrez din tine visul
Unui cer de poezii.
Tot aștept o înviere
Între timp mai pictez trist
Fără tine o durere
Mă condamnă să exist.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: