Nu mai visez nimic, din ce visam…
Mi-e goală noaptea, ca o văgăună,
Și nu mai știu ce-nseamnă noapte bună,
Și nu mai sunt nimic din ce eram.
În somn, nu-mi mai vin stranii avataruri,
Nu mai visez pe nimeni cunoscut,
Nu mai revăd nimic, din ce-am văzut,
Și nu mai am, cred, nici măcar coșmaruri.
E ca o pauză, între ieri și azi,
Un timp pierdut, fără identitate,
În care se topesc, de-olaltă, toate,
Și-n care, ca-ntr-o amnezie, cazi.
M-așez în pat, adorm și mă trezesc,
Și nimenea, prin vis, nu îmi vorbește,
De parcă-ntreaga lume se ferește
De mine, nu cumva să-i întâlnesc.
Și simt că noaptea nu-mi mai aparține,
În somnul meu, mă simt un venetic,
De-atâta timp, nu mai visez nimic,
De când nu pot să te visez pe tine.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: