Şi chiar atunci fiica faraonului veni
în fluviu să se scalde, însoţită de sclavele
ei, care mergeau de-a lungul ţărmului.
BIBLIA: EXODUL

– “Surori, mai rece-i unda când se revarsă zorii.
Veniţi: pe lângă vetre mai dorm secerătorii;
Şi ţărmu-i încă solitar;
Din Memfis se înalţă un murmur şovăielnic;
Iar jocul nostru-n crânguri, atât de feciorelnic,
Îl văd doar razele de jar.

Palatu-ntreg al tatei de arte scânteiază;
Dar ţărmu-n flori mă-ncântă, cum nu mă minunează
Bazinu-n aur şi porfir;
Mai dragi îmi sunt aceste cântări aeriene;
Mai mult decât mireasma ce-acasă arde-alene,
Iubesc aroma de zafir!

Veniţi: e lină unda şi-albastru-i cerul, purul!
Lăsaţi-vă-n tufişuri să fâlfâie azurul
În transparente cingători;
Desprindeţi-mi şi văluri ca spuma, şi coroana;
Căci vreau să zburd alături de voi în dulcea zvoană
A undelor stârnind fiori.

(…)

(traducere de Ionel Marinescu)