Aruncând veșmintele
Cusute cu fir de-argint,
Trase pe spate cămașa
Și cu pieptul dezgolit
Aruncă pe Fulger șaua
Dintr-un salt l-a călarit !
I-a dat avânt cu cureaua
Spre pădure au pornit !
Sătul de doamne de curte
De mătăsuri …ritualuri
Cu mănuși să se comporte?
Mai bine-n galop pe dealuri !
Prințul tânăr ‘nalt și chipeș
Cu păr negru albăstrui,
Ochii lui, două smaralde
Pe obraji câțiva pistrui…
Însetat și el și roibul
Fac popas la un izvor,
Vrea să-și verse tot amarul,
Și să-și stâmpere-al său dor.
De femeia ce-o dorește
Care-l chinuie cu foc,
Cu dragostea ei ce creste
Ce-i sufocă trupul tot !
Pe-un covor de flori albastre
Se așează într-o rână,
Aproape de vatra șatrei
Poate-apare a lui zână.
Râd în soare panseluțe
Iarba-i naltă… buruiană
Joacă fetele desculțe,
Zbenguindu-se-n poiană !
Doi cobzari ciupesc la strune
Un moș pipa-și înfășoară,
Un voinic ritmul îl ține
Cu arcușul pe vioară.
Dinspre un pârâu se aude
Zgomot de salbe cu bani
Pân’ la mijloc fete nude,
Se ascund de doi vlăjgani.
Cu încheietura mâinii
Încărcate de brățări
Țigănci tinere dansează
Scuturând umerii goi !
Când vântul le suflă părul
Sânii juni le dezgolesc,
În dans parcă își iau zborul
Furtuni, pasiuni stârnesc !
Prinsă-n cercul lor vibrează,
Cu ochi arcuiți și iuți
Te vrăjește cum dansează
Rotind sânii ei plinuți…
Zăngăne salba de aur
Cu mijlocu-i ca clepsidra,
Murmură trupul ei pur
În splendoarea ei Lisandra !
Părul ei spălat de ploi
Negru abanos…inele,
Parfumat cu caprifoi
I-atârnă greoi pe șele.
Șoldurile ei rotunde
Prin pânză se-ntrezăresc
Care coapsele-i ascunde
Când în dans se unduiesc…
Râd și chicotesc cântând,
Despre șatră și iubire
Și se-ntreabă rând pe rând
De-au pus ochii pe vre-un mire.
Fiecare își șopteau
La urechi care-i ursitul,
Pe Lisandra o iscodeau
Spune, care ți-e iubitul ?
Nu iubesc pe nimenea
Doar pe voi surori frumoase,
Șatra toată…iapa mea
Toate sunteți prețioase !
Măi Lisandro spune drept
Nuntă ți se pregătește
Cu nomadul ce-a furat
Și-a plătit împărătește,
Pentru tine la părinți
Stofe aurii-nflorate,
Cai și-un cufăr cu arginți,
Și se jură că nu poate,
Fără tine să trăiască
Însă tu ești nărăvașă !
Nici nu-l lași să te privească,
Ești prea rece și trufașă !
Râzi de el și-i spui în față
Caută-ți altă mireasă…
El scrâșnește sub mustață
Cănd mândria-i este ștearsă.
Fă Lisandro ai de grijă
Că e rău, plin de mister
Și de nu îl vrei, de ciudă,
Te omoară cu-n hanger !
Însă inima-i bate și sare
Pentru prințul ei dorit,
Când pe-un deal mergând călare
Ochii lor s-au întâlnit !
Dar de-atunci trecuta anul,
Șatra iar a poposit
Prințul își făcuse planul
Că prea mult a suferit.
De-i mai iese-n cale odată
Dragostea mare să-i jure,
Să-i sărute gura toată
Iar de nu va vrea, s-o fure !
Pieptul o strângea de dorul
Prințului ei mult iubit,
Hai Steluța la izvorul
Unde noi ne-am întâlnit !
Călărea-n amurgul serii
Păru-i flurura în vânt
Cu speranța revederii
Și cu inima arzând !
Roibul prințului nechează
Simte că se-apropia,
Iapa neagră cea vitează
Și cu copita bătea…
Prințu’ sare în picioare
Și parcă nu-i vine-a crede,
În gură ținea o floare
Spre Lisandra se repede !
Ia-i descalecă în brațe
Ochii lor se oglindesc
O cuprinde strâns aproape
Fară voce își vorbesc !
Sânii ei pieptu-i străpunge
În strânsoarea disperată,
Nu credeam că voi ajunge
Astăzi să te țin în brață !
Și nu îți voi mai da drumul
De voi pierde tot regatul !
Lasă-ti șatra, lasă-ți neamul
Ne avem unul pe altul !
Gura lui se înfrupta
Din buzele ei fierbinți
Când Lisandra-l atingea
Îl scotea cu tot din minți !
Însă fata-ndrăgostită
Nici măcar n-a bănuit,
Că fusese urmărită
Când din șatră a fugit.
Călărea în urma sa
Tânărul gelos, respins
De nimic nu-i mai păsa,
Ce furie la cuprins !
Femeie ferească Înaltul
Eu te rog, nu mă trăda
Că de te-ntâlnești cu altul,
O sa-ti străpung inima !
…….
Numai decât îi zării
Pe sub sălci la părău,
De furie înnebuni
Și le puse gândul rău !
Se apropia încet
Cu pumnalul ascuțit
Să străpungă-al fetei piept
Însă, iapa l-a simțit !
Și când mâna ridică
Să lovească pe Lisandra,
Iapa tare necheză și copita-și ridică
Și-l lovea și-l alerga până tineri-i scăpa !
Prințul brav voia să se lupte
Însă fata nu-l lăsa,
Să ne pierdem urma-n noapte
Vino tu iubirea mea !
Și-au încălecat pe Fulger
Și-au pierit în noaptea-albastră
Să găsească un loc sub cer
Dragostea să își trăiască !
✍️ Natalia Rus
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: