Trezește-mă când Luna scrie mării,
Cu tot albastrul sufletului tău,
Iubește-mă sau vinde-mă uitării
Si iartă-mă că te-am iubit mereu!
Mă-ntorc pe drumul existenței mele,
Strivesc sub talpă florile de mac,
De te-am uitat la malul unei stele
Alungă-mă sau spune-mi ce să fac!
De e târziu sau poate prea devreme
Citește- mi visul, spulberat de vânturi,
Amurgul ne-a cuprins dar nu se teme,
El dă iubirii alte orizonturi…
Iubirea mea, așteaptă-mă o clipă,
Întoarce drumul vieții către noi,
Când păsări albe peste ceruri țipă…
Atinge-mă cu ultimele ploi!
Sărutul tău rămâne-o adiere,
Flori albe de cireș sub ploi de vară,
Dansează-n vânt, cu ultima putere
Si-admiră pasul tău de domnișoară…
Când peste lume liniștea tresare,
Si-n flori de tei se stinge răsăritul,
În glasul tău, de apă curgătoare,
iubirea mea sărută infinitul…
Iubita mea ne-om întâlni în stele,
Vom cuceri iubirea absolută,
Tu vei zbura cu aripile mele,
Să fii mereu iubita mea, iubită!
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: