La spitalul militar, într-un nu ştiu ce salon…
Vine-un mare general, la rutină, în control.
Şi privind printre soldații ce erau întinşi în pat,
Se opreşte lângă unul, ce părea mai agitat.
“Soldat Vlad! Care-i necazul? Ia spune-mi ce ai pațit?”
“Să traiți! Hemoroizi, ăştia m-au nenorocit!”
“Şi care e tratamentul? Să nu-mi spui că-i colebil”
“Cu pensula, să trăiți! Cu albastru de metil!”
“Spune, ai vre-o rugăminte? sau ai ceva reclamații?
De-aia am venit aici, să pot ajuta soldații”
“Aş avea o rugaminte dacă nu-i cu supărare.
Ştiți…când vine ora mesei, e cam puțină mâncare”
“Sergent! Scrie, ia notițe, spune că am ordonat,
Că de azi la toți soldații rația li s-a dublat!”
Şi mergând iar prin salon, la alt pat că se opreşte,
“Ia spune aici soldat, ce boală te necajeşte?”
“Să traiți! Hemoroizi! Soldat
Nicu raportează!
Tot cu-albastru de metil, cu pensula mă tratează!”
“Spune ai vre-o rugăminte? Ai ceva de-adăugat?”
“Permisie, să trăiți! De trei luni n-am mai plecat!”
“Sergent scrie, ia notițe, spune că am ordonat,
Ca pentru soldatul Nicu, eu permisie am dat!”
Şi mergând iar prin salon, la alt pat el se opreste,
La soldatul…Adrian, care foarte rău tuşeşte.
“Soldat! Spune care-i treaba? Ce necazuri te agită?”
“Să trăiți domn’ general! Ştiți…eu am amigdalită!”
“Şi care e tratamentul? Aspirină? Scobutil?”
“Tot pensulă, să trăiți! Cu albastru de metil!”
“Spune ai ceva sugestii? Sau ceva de reclamat?
Cu mâncarea de stai bine, sau acasă ai plecat?”
“Sugestie, să trăiți!” salutând la cap cu mâna…
“Înc-o pensula aş vrea… că folosim toți trei una!”
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: