Sania. Tăcere. Pace.
Doar zăpada scârţâind
Şi-un botei de ciori buimace
Năpustindu-se pe grind.
Ca sub cuşmă năzdrăvană
Codrul moţăie pierdut,
Pinul negru din poiană
În glugi moale stă-nvăscut.
Ca un moş bătrân se-ndoaie
Potopit parcă de tot,
Iar în vârf o ghionoaie
Bate când şi când un ciot.
Bun e calul, lumea-i largă,
Neaua cade tot mereu.
Nu va conteni să meargă
Până-n zare drumul meu.
1914 (Ceaslovul satelor )
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: