Din fântânile cu vise,
Amintirile beau apă,
Mi-au rămas foi albe, scrise,
Unde inima se-adapă.
Mă îmbrac cu haina verde,
La izvorul rugii noastre
Si las vântul să dezmierde
Toate florile albastre…
Când beau apa de pe frunze
Zorii tăi sărută luna
Numai c-un sărut pe buze
Ne-am iertat, în ceruri, vina.
Înserarea se apleacă
Peste garduri de aramă,
Printre nori apusul pleacă,
Ca un glas duios de mamă.
Trandafirii plâng sub rouă,
In tăcerea nopții noastre,
Lângă dragostea mea plouă
Cu petale mici, albastre…
Îmbrăcată cu flori albe,
Zâna mea atinge ramuri
Si cu verdele, din salbe,
Imi zâmbește iar la geamuri.
Cu un cântec de chitară
Scrie-mi despre nemurire
Să ne pierdem într-o vară
Printre clipe de iubire
Răscolesc tăcerea lumii,
Noaptea strânge-brațe astre
Doamne scutură salcâmii
Peste sufletele noastre!
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: