Există clipe, uneori, care au buze.
Atunci ştii, timpul te sărută.
Tu eşti ca o poezie ce nu se termină.
Si ce este ciudat… nu are nici început.
Este ca o umbră de sărut.
Tu eşti aşa… ca un ecou de pas.
Într-o zi am să-ţi dăruiesc
Toate cuvintele,
Am să mă mut în tine
Iubito,
în pieptul tău.
voi bate
Până sufletul tău
va deveni
o singură carte,
un singur vocabular,
o singură viaţă.
Iartă-mi puterea
de a trăi prin tine
o singură eternitate,
iubito!
Am să mă mut pe cerul
ochilor tăi iubito,
am privi amândoi acelaşi orizont,
ne-ar mângâia acelaşi apus,
iar zorii de zi… în zori de zi
tu mi-ai fi lumină.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: