Înmuguresc privirile și cerul,
dezgheț de patimi peste liniști cade,
pe buzele luminii se trezește
un ghiocel, cu aripi de ninsoare,
și iarba, în tăcere, îl privește.
Import sărutul ca pe-o amânare,
din umbra reavănă narcisele zâmbesc,
nu înfloririle mă dor când plânge
divina șoaptă rătăcită-n versuri,
-doar pasul ei de vânt, crescut în ploi.
Un mărțișor îmi leagă inocența,
o ciocârlie se rotește-n ceruri,
lumina zilei se desface-n palme,
cu tinerețea fără de hotare,
ating sărutul verde-al primăverii.
O picătură de trecut aprinde
lumina amintirilor puține,
un fluture de aur se îmbracă
într-o petală, ce-a deschis în mine,
un țărm ce rupe valuri de o barcă.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: