Azi, fără tine sunt o umbră
Ce trece-n zbor spre infinit,
Când focul cerului îmi arde
Uitarea pasului grăbit.

Te caut după anotimpuri,
Prin crengi cu frunze de argint,
Iar glasul apelor aşteaptă
Ecoul rătăcit în vânt.

Pe malul nopţilor vin îngeri
Din constelaţii anonime,
Iar fluturii sărută iarba
Tăcerilor de peste lume.

Te recunosc, tu treci prin mine
Cu florile de iasomie,
Ce cad prin amintiri cu soare
Şi-n nopţi de dulce insomnie.

În ochii tăi de zână-albastră,
Mă mai strecor din când în când,
Să văd cocorii dintre lacrimi
În zarea pleoapelor zburând.

Şi dacă mă iubeşti ca cerul
Cu razele strălucitoare,
Rămâi la ţărmul fericirii,
Să-mi fii mereu nemuritoare!

Să-îmbătrânim ca două sălcii
La malul veşniciei noastre,
Să trecem, prin grădini de timpuri,
Ca două flori prin ploi de astre.