Search
Alege ambient:
Mantra:
Genetic waves:
Ethereal Earth:
Take My Heart:
Weightless Sun:
0 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 5 (0 nota, medie: 0.00 din 5)
Trebuie sa fii logat pentru a plasa rating.
Salvează poezie(0)

Dincolo de tăceri – Daniel Luca

Înserarea se apleacă, peste garduri de tăcere,
Podul șoaptelor sublime ne desparte fără vină,
La izvorul rugii noastre se oprește-o adiere,
Glasul ploii te răsfață cu petale de lumină.

În cuvinte de iubire, setea strigătelor noastre
Dezvelește nemurire, ca un vânt ce-atinge pleoapa,
Ne oprim la malul nopții, însă fără stele-albastre,
Șterg ninsoarea de pe frunze să privesc cum plânge apa…

Îți închid fereastra lumii cu un ram ce-atinge cerul,
Necuprinsul rătăcește, prin pădurile iubirii,
Dacă Luna nu-mi va spune, cum voi dezlega misterul
Unui suflet care-așteaptă să atingă valul mării?

Strada se desface-n umbre, pe zăpada purității,
Pasul tău sculptează glasul unei zâne de mătase,
Gândul meu crescut pe aripi se așează-n fața cărții,
Ca un fluture albastru ți-ating buzele frumoase…

Te privesc cum pleci din mine, ca un zâmbet șters de ploaie,
Pe cărarea unei lacrimi, stele mici se țin de mână,
Frigul sperie secunda, iar tăcerea din odaie,
Cu o mână tremurândă îi acoperă lumina…

Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.

Comentarii: