Dacă ar fi, cumva, să te-ntâlnesc,
În lumea asta, mare și străină,
Te-aș ține-n brațe, strâns, ca pe-o lumină,
Și ți-aș rosti, într-una, “te iubesc”!
Ca un nebun, ți-aș rostui cuvinte,
Mereu și iar mereu, fără opriri,
Și ți-aș vorbi de magice iubiri,
Fierbinte, mai fierbinte, mai fierbinte.
Aș sta să te privesc, mereu mirat,
De câtă frumusețe te îmbracă,
Că-n fața ta, și cerul se apleacă,
Să-și oglindească zâmbetul curat.
Poate te-aș mângâia pe păru-ți moale,
Și te-aș cuprinde, ca pe-un dar de preț
Cerut acestei mult prea scurte vieți,
Cu-atâtea clipe singure și goale.
Și, sigur, m-aș grăbi să mulțumesc,
Și iadului, și cerului, deodată
Că-n viața mea, atât de-nsingurată
S-a întâmplat, cumva, să te-ntâlnesc.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: