Azi ninge iar ca în poveşti,
Împodobesc bradul, tăcut.
Lângă fereastră, tu nu eşti…
Să-mbrăţişezi al meu sărut!
Poate-aş fi pus iubirea ta
Pe ramul verde și-ngheţat,
Dar nu ştiu de ce lacrima,
De iarna asta n-a uitat.
Un fulg de nea te-a mai văzut,
Când ai plecat spre infinit,
Lângă o stea ce a căzut,
Peste cuvântul nerostit.
Afară, iarna iar sclipește,
Este-atât de albă, ca un vis!
E-a unui înger ce-mi vorbeşte
De cerul tău din Paradis!
Focul din casă mi-a lăsat
O flacără printre suspine.
Poate-o să uit că ai plecat
Cu un colind şi fără mine!
Un glob pe ram s-a legănat,
Te-a aşteaptat numai pe tine…
Geamul este atâta de-ngheţat
Şi singur știu că mi-e mai bine !
Nu mai privesc după ce-a fost,
Ninsoarea s-a oprit pe-o mare!
Colindul să ţi-l cânt, nu are rost,
Căci astăzi are gust de sare!
Peste uitare, iarăşi se aşterne
Gândul cu glasuri de ecou,
Sufletul meu o să te cheme,
Să fii cu el de Anul Nou!
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: