Și, ce să fac, dacă mi-e dor de tine?
Învață-mă ce trebuie să fac!
Că mie-mi vine doar atât: să zac
Și să renunț la tot ce-mi aparține.
Mi-ai spus să nu mă sperii, că-i ușor,
Și te-am crezut, cu-ntreaga mea ființă,
Dar, ce să fac cu atâta suferință
Ce-mi rupe-n două sufletul, de dor?
Râdeai, cu râsul tău, cel ștrengăresc,
De frământarea mea, și de durere,
Și eu simțeam că nu mai am putere
Nici să te uit, nici să te mai iubesc.
Spuneai că, dacă, totuși, n-am să știu
Cum să te văd, să mă privesc mai bine…
Și-am căutat să te zăresc, în mine,
Dar nu-i nimic în mine, doar pustiu.
Și n-am crezut că poate, o plecare,
Să-mi rupă inima în jumătate…
Și-am înțeles, când le-am pierdut pe toate,
Că dorul tău e-o binecuvântare.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: