Când mi-ești o mare curtezană
Când mi-ești icoană între sfinți.
Când mi-arunci raze de lumină,
Când noaptea-n vise mă-nspăimânți.

Când tac mi-apari mereu în minte.
Când tot nu tac mi-ești peste tot!
Când în frânturi de slove și veșminte,
Când în amurg ,când peste tot.

Când scriu acum,afară plouă
Când norii-s deși,tu, tot îmi cânți!
Când timpul se desparte-n două
Când mă alinți,când mă-ntărâți!

Când te oprești?Te-oprești vreodată?
Când, tu,clepsidră vei vedea?
Când?Când fi-vei lesne călăuza mea?
Când nimeni n’lume nu te-o măsura!

Ceaslov hain sau timp îngenuncheat?
Te tot privesc sau mă privești de-un veac?

Zeiță-n Venus!

29.nov.2021