Printre blocurile gri
Mă perind atât de des,
Printre fețe mii și vii,
Câte-un zâmbet am cules.
Printre străzi ce, prăfuite,
Reflectă lumina pură,
Văd păcate ispășite
Printre strigăte de ură.
Printre poduri și pasaje,
Deasupra ori dedesubt,
Printre treceri și pavaje,
Zumzăitul ne-ntrerupt.
Printre bănci și semafoare,
Verde, roșu ori bălai,
Aud strigăte, claxoane;
Mai fumez puțin din pai.
Printre parcuri și pridvoare,
Centrul vechi și ponosit;
Peste beciuri, sub balcoane,
Simt asfaltul obosit.
Printre case maiestoase
Și celule tenebroase,
Vii cadavre grațioase,
Legături primejdioase;
Tot și printre toate trec
Prin stufosul București…
Dâmbovița, vinul sec,
Capitală, casă-mi ești…
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: