Oaie, oaie, blândă oaie,
Mușcă șarpele din tine!
Sângele-ți curge șiroaie,
Și ești plină de toxine.
Șarpe, șarpe, bătrân șarpe,
Ce-ai făcut nemernice?
Agonia ta începe,
Vremurile crâncene.
Șarpe, nu ești conștient,
Antidot e-n sângele,
Mielului cel inocent,
Ce vestește binele.
Mușcătura e cumplită,
Însă mielul își revine,
Însă șarpele regretă,
S-a intoxicat pe sine.
Șerpii acestei vieți se întind,
Să-și injectează otrava,
Prin fapte rele, mințind,
Acești au de venin limba.
Fiecare șarpe moare,
Din propria lui răutate,
Ființa binevoitoare,
Și veninul îl combate.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: