Univers, destăinuie-ți tainele ancestrale,
Readu-mă la forma mea inițială,
Vreau să pătrund treptat enigmele tale,
Din incipit și până-n clipa finală.
Pierdut în sideralul tău mister
Se-ascunde un vis frapant și nebunesc,
Când stelele se nasc și apoi pier,
Ca să-l destăinui voi să izbutesc.
Roiuri de vieți trecute mii și mii,
În față zeci și sute alte taine
De gânduri ce posedă energii,
Sub ramuri de petale și coroane.
Răspuns la a enigmei veșnicii
Naște-o altă nouă întrebare,
Iar valuri ce se-nalță și pier vii
Plutesc pe-a abisului uitare.
Oferă-mi cu puterea ta voit abstractă,
Izvor din gravitația lăuntricului zeu,
Acces nemărginit la vraja sfântă,
Prin panteismul spiritului meu.
Sleit de distimia grăitoare,
Ascultă-mi ruga, unică dorință,
De-a revela suprema ta chemare,
Cu acribie sper spre izbăvință.
Deschide porțile,
Înconjoară cerul,
Privește în tine
Să-nțelegi misterul.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: