Țin minte, te trezeai, în zori de zi
Și genele, ca două păpădii,
Se arcuiau, încet și lenevos,
Păreai un înger, mic și somnoros,
Trezit, de cineva trecând prin rai.
– Tu n-ai dormit deloc? mă întrebai,
Sau, cum se face că mă tot veghezi?
Tu nu te-ntinzi în pat, nu te așezi
Să dormi, și tu, și să visezi că ești
Privit frumos, așa cum mă privești?
Hai, stai aici, să-ți povestesc ceva,
În somnul meu, tot pieptul mă durea,
Și nu puteam mișca nimic, nimic…
Simțeam așa, un fel de ghimpe mic,
Ce mă-mpungea în piept, să sângerez,
Hai, pune-ți mână dreapta, de nu crezi,
Sub sânul stâng și, te vei lămuri!
M-am tot gândit și nu-nțeleg ce-ar fi,
Ce boală, fără leac, să pot avea?
Eu cred că doar iubirea doare-așa
Tu ce zici, am dreptate, da sau nu?
Te-ntreb eu de iubire, ce știi tu….
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: