Azi ești al meu! Așa ziceai,
Copilăroasă, și râdeai
Când ajungeam la tine, frânt;
Te rog, nu spune un cuvânt,
Ci lasă-te în seama mea…
Întâi și-ntâi, te voi pupa
Cu-o mie unul de pupici,
Tu nu ai voie să îmi zici
Nimic, nimic, doar te supui!
Apoi, pe tine-am să mă sui
Și-am să te mângâi, peste tot,
Și-ncet, tricoul am să-ți scot,
Să-mi fie totul mai ușor,
Cu buzele, am să-ți cobor
Pe piept, pe pântec și apoi
Urc spre ureche, înapoi,
Și tu nu miști deloc, deloc…
Știu eu, pe gât, acolo,-un loc
Unde ești dulce și ești fin,
Acolo vreau să stau puțin
Și să-mi pun limba, să te gust,
Tu ai, mereu, miros de must
De struguri și de fân cosit,
Ce bine-mi pare c-ai venit!
Și, până nu mă satur, cine
Te lasă să mai pleci, Sorine?
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: