Luai câte o boabă din ciorchine,
Și o mușcai, uitându-te la mine
Cu ochii grei, de parc-ai fi băut…
Erai, cu totul, goală-n așternut,
Dar nu părea nimic nerușinat,
Păreai doar o copilă stând în pat,
Și totul arăta așa firesc,
Încât zâmbeam, mereu, văzând cum cresc
Doi sâmburi de aluna-n vârf, pe sâni,
Când ochii tăi, ca două mari fântâni
De dragoste, se aplecau în jos,
Când mă apropiam să te miros
Pe gâtul lung, și să te mușc ușor,
Și-apoi, întregul trup să îți măsor
Cu gura mea, de lup înfometat,
Aveai, sub piele,-un fel de tremurat,
Cum se mai văd la unii cai de soi,
Atunci, și buzele ți se făceau mai moi,
Și carnea se făcea un fel de jar,
Și eu, gustând din tine, iar si iar,
Ți-am învățat fiece loc ascuns,
Și nu mi-ai fost nicicând îndeajuns.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: