În zori de zi, când mă trezeam, mereu
Tu apăreai, într-un tricou de-al meu,
Ce, până la genunchi te-acoperea,
Cu ochii-nchiși, sorbeai dintr-o cafea
Și așteptai să vezi dacă sunt treaz;
Îți mai vedeam mici semne pe obraz
Ce perna, peste noapte, ți-a lăsat,
Râdeam, văzând în ce te-ai îmbrăcat,
Păreai un copilaș atât de mic,
Doar în tricoul meu și-n rest… nimic,
Pe-atât de îmbrăcată, că păreai
Un fel de înger, coborât din rai,
Ce s-a oprit, cuminte,-n fața mea
O clipă, cât să soarbă o cafea
Și să-mi zâmbească, încă somnoros.
El, dintre îngerași, cel mai frumos!
Cu aripi moi din părul înnegrit,
Pe care-am înțeles, când l-am privit,
Că l-a trimis la mine Dumnezeu,
Să se îmbrace în tricoul meu.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: