Am lăsat o clipă în urma mea să-și caute timpul
Rătăcise prin prezentul meu întârziat
Clipa aceasta fără de nume, fără gust, fără glas
O găsisem la ușa timpului nostru oprit într-o poveste fără eroi

Clipa asta semăna izbitor de mult cu tăcerea icoanelor
Nu mai știu ce culoare avea, nici în ce era îmbrăcată
Știu doar atât, că acea clipă trecuse prin sufletul meu ca o săgeată în zbor
Va îmbătrâni acolo, în timpul ei, singură și fără de nume

Ce nume să-i dai unei clipe fără culoare
Căci nu poți numi ceva fără de viață
Să fii, trebuie să-ți trăiești timpul
Toate la timpul lor, așa se nasc poveștile.

Iar eu sunt și mai cred în povești
Eu sunt clipa vieții mele
Eu sunt clipa timpului meu
O clipă în toate culorile lumii
Acea clipă se cheamă… Iubire.