Am atins toate disperările
ca pe o femeie
şi… Te caut.
Am atins toate disperările ca pe o femeie
ca pe o dragoste mereu neîmpărtăşită
am iubit cu disperare fiecare clipă
ce mă apăsa ca un pumnal în piept.
Stările acestea, arzând, te purifică
câţi nu fug de ele ca de o ciumă existenţială
şi umblă goi şi încălţaţi prin propria lor viaţă.
Se tem de propia lor prăbuşire, cădere,
în abisul ce ne face mai buni, mai albi,
mai fără de nume, mai fără de ego.
Teamă nefirească.. de a fi pasăre, zbor
de a arde întregul şi a renaşte.
Acuze, jigniri, interpretări
uneori sunt uimt de câte păreri sunt încercuit ca într- o închisoare socială
fără scăpare
zâmbesc şi trec mai departe
exclamând ca Socrate:
– Mă cunoaşteţi, Domnule?
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: