Acum când seara se coboară
Mi- dor de-un vin cu scorțișoară
De pulpa ta cu gust de zbor
De amintiri dintr-un clasor
Când leneveam întinși pe perne
Prin ochii tăi treceau poeme
Iar focul ce trosnea nătâng
Îți strălucea pe sânul stâng
Nu mai vorbeam, doar ascultam
Cum toamna se aprinde în ram
Cum frunzele se strâng în vals
Într-un oracol fără glas
Ce anotimp, ce întâmplare
Să-ți scriu poeme pe picioare
Apoi să le recit încet
Pe șoldul tău ca argument.
Acum când seara se coboară
Te regăsesc într-o chitară
În cântec inima -mi sună
Căci ne îndreptăm spre noapte bună
Iar dragostea se duce în vis
Purtând săruturi spre abis
Iar iarna-ți cântă pași goi
Împărțind dragostea la doi
Partajul vieți-i o înserare
Iubita mea cu lungi picioare
Cu pulpe fără de stăpâni
Coboară seara să-mi rămâi
Îndrăgostită de poet…
Pe șoldul tău ca un sonet.
Trebuie să fii autentificat pentru a adăuga un comentariu.
Comentarii: